SILÉN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILÉN1 s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dionysos – simbol al bețivilor; satir. [< fr. Silène].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILÉN2 s.m. Specie de macac din India. [< fr. silène].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILÉN1 s. m. (mit.) mentorul lui Dionysos, simbol al bețivilor. ◊ satir bătrân. (< fr. Silène, lat. Silenus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILÉN2 s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
silén s. m., pl. siléni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink