SILÍCE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILÍCE f. Substanță solidă, albă sau incoloră, întrebuințată, mai ales, în construcții și la fabricarea sticlei; bioxid de siliciu. [G.-D. silicei] /<fr. silice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SILÍCE s.f. Nume generic dat diferitelor varietăți de bioxid de siliciu. [Pl. invar. / < fr. silice, cf. lat. silex].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILÍCE s. f. bioxid de siliciu. (< fr. silice, lat. silex)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILÍCE s. v. bioxid de siliciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silíce (bioxid de siliciu) s. f., g.-d. art. silícei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SILÍCĂ, silice, s. f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; cărămidă refractară silicioasă. – Din silice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILÍCĂ ~ce f. Material refractar de natură silicioasă. /Din silice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SILÍCĂ s.f. Material refractar format în special din bioxid de siliciu. [< silice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILÍCĂ s. f. material refractar silicios. (< silice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILÍCĂ s. (CONSTR.) dinas. (~ este o cărămidă refractară silicioasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silícă (material refractar, cărămidă) s. f., g.-d. art. silícei; (cărămizi) pl. silíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink