Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: silnic (adjectiv) , silnici (verb tranzitiv)   
SILNICÍ, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILNICÍ vb. v. constrânge, face, forța, îngre-țoșa, obliga, scârbi, sili, sparge, strica, viola.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silnicésc, imperf. 3 sg. silniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. silniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit2 (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SILNICÍ ~ésc tranz. 1) A supune în mod silnic. 2) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a sili. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav starea firească; a stâlci; a poci; a schingiui. /Din silnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÍLNIC1 ~că (~ci,~ce) 1) Care se face în silă, cu neplăcere, fără tragere de inimă. 2) Care se face cu de-a sila, prin constrângere; forțat. 3) rar Care este greu (de făcut, de rezolvat); cu dificultăți; anevoios. /<sl. siliniku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÍLNIC2 ~ci f. Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, păroasă, ale cărei frunze și flori sunt folosite în scopuri medicinale. /<sl. siliniku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÍLNIC adj. 1. forțat, impus, silit. (Muncă ~.) 2. brutal, forțat, violent. (Mijloace ~.) 3. v. abuziv. 4. v. afectat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÍLNIC adj. v. anevoios, dificil, grabnic, grăbit, greoi, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÍLNIC s. (BOT.; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnică, orbalț, prelungoasă, prelunjoară, rărunchioasă, rotunjoară, coarda-ielelor, piperul-apelor, (înv.) pristenior.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÍLNIC s. v. siluitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sílnic adj. m., s. m., pl. sílnici; f. sg. sílnică, pl. sílnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)