SILNICÍE, silnicii, s. f. 1. Constrângere, oprimare, violență; abuz, samavolnicie; silă (2). 2. (Înv.) Putere, forță. – Silnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILNICÍE s. 1. v. forță. 2. v. abuz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SILNICÍE s. v. asuprire, exploatare, forță, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, putere, urgisire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silnicíe s. f., art. silnicía, g.-d. art. silnicíei; pl. silnicíi, art. silnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SILNICÍE ~i f. 1) Caracter silnic. 2) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; samavolnicie. /silnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink