SILOGÍSTICĂ f. Ramură a logicii care se ocupă de studiul silogismelor. /<fr. syllogistique, germ. Syllogistik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SILOGÍSTICĂ s.f. Ramură a logicii formale care studiază silogismul. [Cf. fr. syllogistique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
silogístică s. f., g.-d. art. silogísticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SILOGÍSTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. ♦ (Substantivat, f.) Parte a logicii formale care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILOGÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care conține un silogism; care exprimă un silogism. Figură ~că. /<fr. syllogistique, germ. Syllogistik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SILOGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la silogism. [Cf. fr. syllogistique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILOGÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la silogism. II. s. f. ramură a logicii formale care studiază silogismul. (< fr. syllogistique, lat. syllogisticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
silogístic adj. m., pl. silogístici; f. sg. silogístică, pl. silogístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink