Dex siluire

SILUÍRE, siluiri, s. f. Acțiunea de a silui și rezultatul ei; constrângere, silnicie; spec. (înv.) violare (a unei femei, a unei fete). ♦ Fig. Denaturare, falsificare; folosire abuzivă, nerecomandabilă. – V. silui.

SILUÍRE s. batjocorire, necinstire, viol, violare, (înv.) silă, (fig.) pângărire. (~ unei femei.)

SILUÍRE s. v. alterare, constrângere, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, forțare, mistificare, misti-ficație, obligare, răstălmăcire, silire.

siluíre s. f., g.-d. art. siluírii; pl. siluíri

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.

A SILUÍ ~ésc tranz. 1)(persoane) A determina prin forță; a pune să facă contrar propriei voințe; a constrânge. 2) (persoane de s*x feminin) A supune actului s*xual prin violență; a necinsti; a batjocori; a viola. 3) fig. (norme, legi etc.) A aplica într-un mod denaturat; a viola. /<sl. silovati

SILUÍ vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (țig.) a pângări. (A ~ o femeie.)

SILUÍ vb. v. altera, constrânge, contraface, deforma, denatura, escamota, face, falsifica, forța, încălca, măslui, mistifica, nesocoti, obliga, răstălmăci, sili.

siluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiésc, imperf. 3 sg. siluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. siluiáscă