SILÚR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILÚR1 s. m. plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu frunze mici, dințate, și cu flori mici, palid-violacee, în inflorescențe terminale spiciforme. (< germ. Silur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILÚR2 s. m. pește de apă dulce din regiunile calde, care are șase mustăți în jurul gurii. (< fr. silure, lat. silurus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILÚR s. (BOT.; Euphrasia stricta și rostkoviana) (reg.) buruieniță, buruienuță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silúr (-ri), s. m. – Plantă (Euphrasia stricta). Origine necunoscută.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
silúr s. m., pl. silúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink