siminócul s.m. art. (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SIMINÓC, siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care își păstrează culoarea și aspectul natural și după ce se usucă (Helichrysum arenarium). [Var.: siminíc s. m.] – Cf. ucr. semenjak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIMINÓC ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină e****ă, ramificată, păroasă, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ce crește prin locuri nisipoase. /cf. bulg. smin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SIMINÓC s. (BOT.; Helichrysum arenarium) (reg.) mărgică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SIMINÓC s. v. parpian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
siminóc (-ci), s. m. – Plantă (Gnaphalium arenarium). – Var. siminic, semenic. Sb., cr. smilje „Gnaphalium” (Cihac, II, 344), confundată cu bg. semennik, sb. semenjuk „ramură păstrată pentru sămînță” (Candrea), pentru că florile ei se nu se veștejesc (se folosește mult ca podoabă la icoane).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
siminóc s. m., pl. siminóci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink