SINCRÓN, -Ă, sincroni, -e, adj. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Sincronic (1). ♦ (Despre sisteme fizice sau chimice) Care este sediul unor fenomene periodice cu evoluție sincronică. ◊ Cameră sincronă = dispozitiv special folosit în cinematografie, în televiziune, pentru înregistrarea simultană a sunetului și a imaginii. Mașină sincronă = mașină electrică de curent alternativ (monofazat sau trifazat) a cărei turație de regim este constantă și proporțională cu frecvența tensiunii la borne. – Din fr. synchrone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINCRÓN, -Ă adj. Sincronic (1). [< fr. synchrone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINCRÓN, -Ă adj. 1. (și adv.) sincronic (1). ◊ (despre sisteme fizice sau tehnice) care execută mai multe operații în același timp sau operații diferite cu aceeași frecvență. 2. (inform.; despre mașini, semnale sau informații) ale căror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple. (< fr. synchrone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SINCRÓN adj. v. concomitent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sincrón adj. m., pl. sincróni; f. sg. sincrónă, pl. sincróne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINCRÓN ~ă (~i, ~e) 1) v. SINCRONIC. 2) (despre fapte, fenomene, evenimente, sisteme tehnice sau fizice) Care conține un fenomen cu evoluție simultană. /<fr. synchrone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink