SINDICALÍSM s. n. 1. Doctrină anticapitalistă de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care considera sindicatele cea mai puternică formă de organizare a muncitorilor și unica organizație necesară în lupta pentru construirea unei societăți noi; anarhosindicalism. 2. Sistem de organizare a muncitorilor prin mijlocirea sindicatelor; mișcare sindicală. – Din fr. syndicalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINDICALÍSM n. Curent în gândirea social-politică, ce reduce lupta socială la obținerea unor reforme economico-sociale cu ajutorul sindicatelor. /<fr. syndicalisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SINDICALÍSM s.n. I. Curent ivit în mișcarea muncitorească la sfârșitul sec. XIX, care nega necesitatea luptei politice împotriva capitalismului, admițând numai lupta economică a muncitorilor uniți în sindicate. II. Mișcare, organizare sindicală. [< fr. syndicalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINDICALÍSM s. n. 1. curent în mișcarea muncitorească care nega necesitatea unui partid politic al proletariatului și lupta politică, admițând numai lupta pentru reforme economico-sociale a muncitorilor uniți în sindicate. 2. faptul de a milita într-un sindicat al salariaților; mișcare sindicală. (< fr. syndicalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SINDICALÍSM s. (POL.) anarhosindicalism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sindicalísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink