singír, singíruri, s.n. 1. (înv.) lanț cu un cerc de fier la unul din capete, în care se prindea gâtul robilor ce urmau să fie expuși în public ca pedeapsă infamantă. 2. (pop.) șir de oameni legați cu singiruri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
singír (-ruri), s. n. – Lanț, legătură a acuzaților expuși la stîlpul infamiei. Tc. zincir (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
singír s. n., pl. singíruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink