Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: singulariza (verb tranzitiv) , singularizat (adjectiv)   
SINGULARIZÁT, -Ă, singularizați, -te, adj. Care este ieșit în evidență, ieșit din comun prin ceva deosebit. – V. singulariza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SINGULARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni singular (unic în felul său); a căpăta caracter singular, trăsături strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /<fr. singulariser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SINGULARIZÁ ~éz tranz. A face să se singularizeze; a individualiza; a particulariza. /<fr. singulariser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SINGULARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune, a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINGULARIZÁ vb. tr., refl. a (se) evidenția; a (se) deosebi, a (se) distinge. (< fr. singulariser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SINGULARIZÁ vb. 1. v. individualiza. 2. v. remarca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
singularizá vb., ind. prez. 1 sg. singularizéz, 3 sg. și pl. singularizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)