SINÍE, sinii, s. f. 1. Tavă mare și rotundă de metal, întrebuințată mai ales pentru copt plăcinte și prăjituri. 2. (Pop.) Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. – Din tc. sini, bg. sinija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
siníe (-íi), s. f. – 1. Măsuță rotundă și joasă. – 2. Tavă, platou rotund. – Mr. sinie. Tc. sini (Șeineanu, II, 323; Lokotsch 1913), cf. ngr. σινίον (Murnu 51), alb. sini, sb., bg. sinija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
siníe s. f., art. sinía, g.-d. art. siníei; pl. siníi, art. siníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink