Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: sinonimic (adjectiv) , sinonimică (substantiv feminin)   
SINONÍMICĂ f. 1) Totalitate a sinonimelor dintr-o limbă. 2) Ramură a semasiologiei care se ocupă cu studiul sinonimelor. /<fr. synonymique, germ. Synonymik, Synonymisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SINONÍMICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor. 2. Totalitatea sinonimelor unei limbi. [Gen. -cii. / < germ. Synonymik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINONÍMICĂ s. v. sinonimie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sinonímică s. f., g.-d. art. sinonímicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINONÍMIC, -Ă, sinonimici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de sinonime (2) sau de sinonimie, privitor la sinonime sau la sinonimie. ◊ Derivație sinonimică = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte din aceeași sferă semantică ajung să desemneze, în sens figurat, același lucru. „Dovleac” și „tărtăcuță” desemnează, prin derivație sinonimică, „cap”. 2. S. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor (2) și al sinonimiei. ♦ Totalitatea sinonimelor (2) unei limbi; sistemul de sinonimie al unei limbi. – Din fr. synonymique, (2) și germ. Synonymik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sinonime; propriu sinonimelor. /<fr. synonymique, germ. Synonymik, synonymisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SINONÍMIC, -Ă adj. Referitor la sinonimie. ♦ Derivație sinonimică = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze în sens figurat același lucru. [Cf. fr. synonymique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la sinonimie. ♦ derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru. II. s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele. 2. totalitatea sinonimelor unei limbi. (< fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SINONÍMIC adj. (LINGV.) identic, sinonim. (Sen-suri ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sinonímic adj. m., pl. sinonímici; f. sg. sinonímică, pl. sinonímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)