ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘIRETLÍC s. v. subterfugiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șiretlíc s. n., pl. șiretlícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘiretlÍc ~uri n. Procedeu șiret; manevră iscusită prin care se maschează realitatea; stratagemă; șotie; truc; tertip. A recurge la ~uri. /<turc. șirretlik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink