SÍSTOLĂ, sistole, s. f. Fază de contractare fiziologică periodică, ritmică a musculaturii inimii, în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă, iar din auricule în ventricule. – Din fr. systole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÍSTOLĂ s.f. Contracția periodică, ritmică a mușchiului c*****c însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. [< fr. systole, cf. gr. systole – contracție].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÍSTOLĂ s. f. 1. contracția periodică, ritmică a mușchiului c*****c, însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. 2. fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge. (< fr. systole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sístolă s. f., g.-d. art. sístolei; pl. sístole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÍSTOLĂ ~e f. Contracție ritmică a mușchiului inimii, datorită căreia sângele este propulsat în artere. [G.-D. sistolei] /<fr. systole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink