SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SITÚLĂ s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat. situla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SITÚLĂ s. f. (arheol.) vas de metal, ca o căldărușă tronconică, cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. (< lat. situla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sitúlă s. f., g.-d. art. sitúlei; pl. sitúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink