Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: slugări (verb tranzitiv) , slugărit (adjectiv)   
SLUGĂRÍT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. – V. slugări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLUGĂRÍT s. v. servilism, slugărnicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slugărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (Înv. „slugă” < bg.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SLUGĂRÍ ~ésc v. A SLUGĂRNICI. /slugă + suf. ~ări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLUGĂRÍ vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SLUGĂRÍ vb. v. servi, sluji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărésc, imperf. 3 sg. slugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. slugăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)