SLUJNICÁR, slujnicari, s. m. (Înv.) Bărbat care se lasă întreținut de slujnice, amant al slujnicelor. – Slujnică + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
slujnicár s. m., pl. slujnicári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink