SLÚJNICĂ, slujnice, s. f. (Astăzi rar) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia; slugă, servitoare. – Din sl. služĩnikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLÚJNICĂ s. v. servitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slújnică s. f., g.-d. art. slújnicei; pl. slújnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SLÚJNICĂ ~ce f. rar Femeie angajată la stăpân pentru treburi casnice; servitoare. /<sl. služiniku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLÚJNICA-CÚCULUI s. v. codobatură, prundar, prundaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slujníc, -ă, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv.) servitor, slugă. 2. (s.f.; reg.; în sintagmă) slujnica-cucului = codobatură. 3. (s.m.; reg.) piuar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink