SLUTÉNIE s. f. v. sluțenie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Conc.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLUȚÉNIE ~i f. 1) Caracter slut; urâțenie. 2) Ființă sau lucru slut; urâțenie. /a sluți + suf. ~enie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLUȚÉNIE s. 1. v. urâțenie. 2. v. monstru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sluțenie ≠ frumusețe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sluțénie s. f. (sil. -ni-e), art. sluțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. sluțéniei; (ființe) pl. sluțénii, art. sluțéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink