SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din sl. sŭmĕrjenije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SMERÉNIE f. 1) Atitudine smerită; comportament respectuos. 2) rel. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cuvioșie; pietate; evlavie; cucernicie; religiozitate. [G.-D. smereniei; Sil. -ni-e] /<sl. sumérjenije
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SMERÉNIE s. 1. v. umilință. 2. umilință, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilință, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața ... ) 4. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire. (~ unui credincios.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SMERÉNIE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocență, modestie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, v*********e.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
smerénie s. f. (sil. -ni-e), art. smerénia (sil. -ni-a), g.-d. art. smeréniei; pl. smerénii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink