Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: smicura (verb tranzitiv) , smicurare (substantiv feminin)   
smicuráre, smicurări, s.f. 1. (înv.) sfărâmare, zobire. 2. (reg.) plânset întretăiat și înăbușit de copil; scâncet. 3. (reg.) tristețe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SMICURÁ vb. v. biciui, dezghioca, mărunți, pisa sfărâma, șfichiui, zdrobi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SMICURÁ, smícur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un știulete de porumb; (despre păstăioase) a bate păstăile uscate pentru a separa boabele (de mazăre, etc.). 2. (Fig.) A călca în picioare. (din smâc1, in loc de smicula, ca și în zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmicŭlāre < mica)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)