SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit1. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SMIORCĂIÁLĂ s. v. scâncet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink