SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se întrebuințează la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SMOÁLĂ f. Substanță solidă, de culoare neagră, obținută prin distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxigenarea păcurii, fiind întrebuințată la prepararea asfaltului, ca material izolant etc. [G.-D. smoalei] /<sl. smola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SMOÁLĂ s. (reg.) zeft, (prin Munt. și Mold.) catran, (Ban.) pec. (Un cazan cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
smoálă s. f. – Gudron, catran. – Var. zmoală, Mold. șmoală și der. Sl. (bg., sb., pol.) smola (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). – Der. smoli, vb. (a unge cu smoală, a cătrăni; refl., a se prăji, a se pîrli), din sl. smoliti; smolit, adj. (uns cu smoală; oacheș, brunet); smolniță, s. f. (loc, pămînt argilos), din sb. smolnica (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
smoálă s. f., g.-d. art. smoálei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink