SMÂNTÂNÍCĂ, smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SMÂNTÂNÍCĂ s. v. crețușcă, drăgaică, sân-ziană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SMÂNTÂNÍCĂ ~ci f. (diminutiv de la smântână) Plantă erbacee cu tulpina e****ă păroasă, cu frunze ascuțite, ce cresc câte patru la un nod și cu flori galbene, plăcut mirositoare. /Smântână + suf. ~ică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink