SOÁCRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
soácră s. f. (sil. -cră), g.-d. art. soácrei; pl. soácre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOÁCRĂ ~e f. Mamă a unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. ◊ ~-mare mama mirelui. ~-mică mama miresei. [G.-D. soacrei; Sil. soa-cră] /<lat. socra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
soácră-mea (-ta, -sa) s.f. + adj., pr., g.-d.-art. soácră-mii (-tii, -sii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
LÍMBA-SOÁCREI s. v. broască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
límba-soácrei (bot.) s. f. (sil. -crei)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mámă-soácră s. f. (sil. -cră), art. máma-soácră, g.-d. art. mámei-soácre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
soácră-máre s. f. (sil. -cră-), art. soácra-máre, g.-d. art. soácrei-mari; pl. soácre-mari
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink