SOFÍSTIC, -Ă, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre raționamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirmații, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOFÍSTIC, -Ă adj. (Despre judecăți) Bazat pe un sofism; fals, eronat. [< fr. sophistique, gr. sophistikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOFÍSTIC, -Ă I. adj. (despre judecăți) bazat pe un sofism; fals, eronat. II. s. f. 1. folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul. 2. arta și orientarea filozofică a sofiștilor. (< fr. sophistique, lat. sophisticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOFÍSTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raționament ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sofístic adj. m., pl. sofístici; f. sg. sofístică, pl. sofístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOFÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care con- stituie un sofism; de natura sofismului. Raționament ~. /<ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink