SOLENÁȚIE s. f. Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. – Din fr. solénation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLENÁȚIE s.f. (Fiz.) Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. [Gen. -iei. / < fr. solénation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLENÁȚIE s. f. mărime fizică, suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. (< fr. solénation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
solenáție s. f. (sil. -ți-e), art. solenáția (sil. -ți-a), g.-d. art. solenáției; pl. solenáții, art. solenáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink