Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
SOLICITÁ, solícit, vb. I. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLICITÁ vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruință). ♦ A ruga, a apela la..., a invita. 2. A supune unor acțiuni fizice. 3. A provoca, a trezi, a stârni. [P.i. solícit, 3,6 -tă. / < fr. solliciter, cf. lat. sollicitare – a cere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLICITÁ vb. tr. 1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita. 2. a supune unor acțiuni fizice. 3. a provoca, a stârni. (< fr. solliciter, lat. sollicitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLICITÁ vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 2. v. cere. 3. v. necesita. 4. a chema. (Îl ~ la o acțiune importantă.) 5. v. pofti. 6. v. suscita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
solicitá vb., ind. prez. 1 sg. solícit, 3 sg. și pl. solícită; conj. prez. 3 sg. și pl. solícite
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SOLICITÁ solícit tranz. 1) A cere cu insistență. ~ o carte. 2) (persoane) A se adresa cu o cerere. 3) A face să apară; a trezi; a provoca. ~ interesul cuiva. /<fr. soliciter, lat. sollicitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)