Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SOLUȚIONÁRE, soluționări, s. f. Acțiunea de a soluționa și rezultatul ei; dezlegare, rezolvare. [Pr.: -ți-o-] – V. soluționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLUȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a soluționa și rezultatul ei; rezolvare, dezlegare. [Pron. -ți-o-. / < soluționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLUȚIONÁRE s. 1. v. lămurire. 2. clarificare, rezolvare. (~ unui litigiu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
soluționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. soluționării; pl. soluționări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLUȚIONÁ, soluționéz, vb. I. Tranz. A găsi, a da o soluție (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. solutionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SOLUȚIONÁ ~éz tranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a rezolva; a delibera; a tranșa. /<fr. solutionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOLUȚIONÁ vb. I. tr. A da o soluție; a dezlega, a rezolva (o problemă, o chestiune). [Pron. -ți-o-. / < fr. solutionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLUȚIONÁ vb. tr. 1. a da o soluție; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă. 2. a pregăti o soluție de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderența acestuia cu cauciucul. (< fr. solutionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLUȚIONÁ vb. 1. v. lămuri. 2. a clarifica, a rezolva. (A ~ un litigiu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
soluționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. soluționéz, 3 sg. și pl. soluționeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. soluționéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink