Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SOLVÉNT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLVÉNT2, -Ă, solvenți, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenți; adesea substantivat) Care plătește taxe de frecvență sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLVÉNT s.m. Substanță (lichidă) în care se pot dizolva alte substanțe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLVÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat (nefiind bursier). // adj. Solvabil. [< germ. Solvent, cf. it. solvente – care poate plăti].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOLVÉNT1 s. m. substanță pentru dizolvarea altor substanțe; dizolvant. (< engl. solvent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLVÉNT2, -Ă I. adj., s. m. f. (elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat. II. adj. solvabil. (< germ. Solvent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOLVÉNT adj. v. solvabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOLVÉNT s. (CHIM.) dizolvant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
solvént adj. m., s. m., pl. solvénți; f. sg. solvéntă, pl. solvénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOLVÉNT1 ~ți m. 1) Substanță, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanțe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOLVÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care plătește taxe pentru studii sau pentru internat. /<germ. Solvent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)