SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SONÉTĂ s.f. Aparat folosit pentru baterea piloților2 în pământ (în fundul unei ape). [< fr. sonnette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SONÉTĂ s. f. utilaj pentru baterea piloților2 și palplanșelor în pământ. (< fr. sonnette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sonétă s. f., pl. sonéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SONÉTĂ ~e f. Dispozitiv pentru baterea stâlpilor în pământ prin lovituri repetate. /<fr. sonnette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink