Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÓNIC, -Ă adj. (Despre oscilații) Care are o frecvență cuprinsă în grupul frecvențelor care pot fi auzite sau care depășește limita acestora. ♦ Referitor la sunet; sonor. [< fr. sonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SÓNIC adj. v. sonor. (Tub ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sónic adj. m., pl. sónici; f. sg. sónică, pl. sónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BANG SÓNIC s. n. (Fiz.) Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului. – Din engl. sonic bang.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÓNIC ~că (~ci, ~ce) rar Care ține de sunete; propriu sunetelor. Viteză ~că. /<fr. sonique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)