SORTATÓR, -OÁRE, sortatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SORTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor etc. // s.n. Mașină pentru sortat diferite materiale și produse. [< sorta + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SORTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. mașină de sortat. (< sorta + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sortatór (persoană) s. m., pl. sortatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sortatór (mașină) s. n., pl. sortatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SORTATÓR1 ~oáre n. Mașină pentru sortare; mașină de sortat. /a sorta + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SORTATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de sortare. /a sorta + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
sortatoáre (persoană) s. f., g.-d. art. sortatoárei; pl. sortatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink