SORTÍT, -Ă, sortiți, -te, adj. Menit, ursit, predestinat. – V. sorti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șorțit, -ă, adj. (reg.) care are o reputație proastă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink