SORȚÁR, sorțari, s. m. Tânăr care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) trăgea la sorți pentru a fi repartizat la o anumită armă. – Sorț + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sorțár s. m., pl. sorțári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink