Dex sosit

SOSÍT s. n. (În expr.) Bun sosit, formulă de salut cu care este întâmpinat cineva care sosește undeva. – V. sosi.

SOSÍT n. v. A SOSI. ◊ Bun ~! formulă folosită pentru a saluta pe cei care sosesc. /v. a sosi

SOSÍT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~ți.)

SOSÍT s. ajungere, sosire, venire, venit. (~ul lui la timp.)

sosít s. n.

SOSÍ, sosesc, vb. I. 1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (și într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A începe să se desfășoare. ◊ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi în situația să..., a se întâmpla să... – Din ngr. sóso (viit. lui sóno).

A SOSÍ ~ésc intranz. 1) (despre ființe, vehicule etc.) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etc.) A se produce în timp; a veni. ◊ A-i ~ cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul să moară. /<ngr. sóso

SOSÍ vb. 1. v. ajunge. 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ți-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. v. face.

SOSÍ vb. v. ajunge, deveni, împlini, prinde.

A sosi ≠ a pleca, a se duce

sosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situația să..., a fi destul să... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Pușcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s. n. (venit, ajuns); sositor, s. m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosință, s. f. (înv., insuficiență).

sosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sosésc, imperf. 3 sg. soseá; conj. prez. 3 sg. și pl. soseáscă