SOȚÍ vb. v. asocia. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
soțí, soțésc, vb. IV refl. 1. (înv. și reg.) a se întovărăși, a se asocia. 2. (reg.) a se căsători.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de s*x opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOȚ ~i m. 1) Persoană de s*x masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soție; bărbat. 2) la pl. Cuplu constând dintr-un bărbat și o femeie uniți prin căsătorie. 3) Fiecare dintre cele două elemente care formează o pereche. ◊ Cu ~ (sau fără ~) cu (sau fără) pereche. A nu avea ~ a) a fi fără pereche; b) a fi fără seamăn; neobișnuit; excepțional. /<lat. socius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOȚ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. și reg.) mărit, soție, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaș, căsător, (eufemistic) dânsul (art.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOȚ s. v. aliat, amic, aproapele, bărbătuș, însoțitor, nevastă, părtaș, pereche, prieten, semen, soție, tovarăș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
soț (-ți), s. m. – 1. (Înv.) Copărtaș. – 2. Bărbat căsătorit. – 3. Camarad, prieten, asociat. – 4. Pereche. – Mr., megl. soț. Lat. sǒcius (Cihac, I, 257; Pușcariu 1610; REW 8056), cf. alb. šots (Philippide, II, 655), it. soccio „arendaș de turme”. – Der. soție, s. f. (înv., tovarășă; înv., căsătorie, uniune; înv., camarad, asociat; înv., asociație, societate; nevastă) cuvînt folosit actualmente mai ales în Munt. și Mold. (ALR, I, 271); soțesc, adj. (conjugal, matrimonial); soață, s. f. (camaradă; nevastă); însoți, vb. (a asocia, a uni; a împerechea; a se alipi, a se alătura; a se căsători, a escorta, a acompania); însoțitor, adj. (care însoțește); însoțime, s. f. (înv., societate, grup); însoțitură, s. f. (Trans., companie); cusoți, vb. (Bucov., a ține companie, a întreține), cu pref. expresiv. cu-; soțiire, s. f. (înv., asociere).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
soț s. m., pl. soți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink