SPAHÍU1, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPAHÍU2, spahii, s. m. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. – Din fr. spahi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
spahíu (-íi), s. m. – Cavaler turc. Tc. (per.) sipahi (Șeineanu, II, 326), cf. ngr. σπάής, bg., sb. spahija, fr. spahi, cipaye.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spahíu (soldat otoman, militar din coloniile franceze din Africa) s. m., art. spahíul; pl. spahíi, art. spahíii (sil. -hi-ii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink