SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesiune. ◊ Loc. adj. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPECIALITÁTE s.f. 1. Ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifică (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialité, lat. specialitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPECIALITÁTE s. f. 1. ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care aparține unei anumite specialități; (despre persoane) specialist într-o anumită ramură de activitate. 2. gen, categorie specifică. ◊ produs, preparat obținut după o rețetă specială. (< fr. spécialité, lat. specialitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPECIALITÁTE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
specialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. specialității; pl. specialități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPECIALITÁTE ~ăți f. 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; branșă. ◊ De ~ care se referă la un anumit sector, la o anumită sferă de activitate. 2) Gen de activitate, pentru care cineva a căpătat o pregătire specială. 3) Produs sau preparat obținut după rețete sau metode speciale. /<lat. specialitas, ~atis, fr. specialité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink