Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SPÉCIE, specii, s. f. 1. (Biol.) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale și plante cu trăsături și însușiri comune. 2. Soi, fel, varietate; clasă, categorie. 3. (Log.) Noțiune care cuprinde un grup de obiecte cu însușiri esențiale comune și care se subordonează genului. – Din lat. species. Cf. fr. espèce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÉCIE s.f. 1. Subdiviziune a genului care cuprinde ființe cu trăsături și caracteristici comune. ◊ Specie literară = clasă de opere grupate după un criteriu unitar, aparținând genului literar. 2. Soi, fel, varietate, categorie; speță. [Gen. -iei. / < lat. species – fel, înfățișare, cf. it. specie, fr. espèce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPÉCIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături și caracteristici comune. ♦ ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de ființe sau de lucruri). 3. (log.) noțiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleași însușiri esențiale din sfera genului. (< lat. species, după fr. espèce)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPÉCIE, specii, s. f. 1. (Biol.) Categorie (reprezentând o subdiviziune a genului) care cuprinde ființe cu trăsături și caracteristici comune. 2. Soi, varietate, clasă, categorie. – Lat. lit. species (fr. espèce).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SPÉCIE s. 1. speță. (~ umană.) 2. rasă, soi, (pop.) sămânță, (prin Transilv. și Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ iile de fructe.) 4. v. tip. 5. v. categorie. 6. fel, gen, mod, soi, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spécie (-ii), s. f. – Clasă, categorie de obiecte, animale, plante de același fel. – Var. speță. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie.Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s. m.; specialitate, s. f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s. n.; specios, adj.Cf. spițer.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spécie s. f. (sil. -ci-e), art. spécia (sil. -ci-a), g.-d. art. spéciei; pl. spécii, art. spéciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPÉCIE ~i f. 1) Categorie biologică fundamentală inferioară genului. 2) Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu anumite trăsături și însușiri ereditare comune; soi. 3) Categorie de opere literare care constituie o subdiviziune. ~a genului epic. 4) Grup de ființe sau de obiecte caracterizate printr-o anumită însușire; soi; gen. [G.-D. speciei; Sil. -ci-e] /lat. species, it. specie, germ. Spezies, fr. espece
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparența frumoasă înșală – Horațiu, „Ars poetica”, 25.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SUB SPECIE AETERNITATIS (lat.) din punctul de vedre al veșniciei – Spinoza, „Etica”, V, 29. Valoarea și semnificația reală a unor lucruri sau fapte ies în evidență numai privite din această perspectivă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)