SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. – Din fr. spectromètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPECTROMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. 2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. [< fr. spectromètre, cf. lat. spectrum – spectru, gr. metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPECTROMÉTRU s. n. 1. aparat în spectrometrie. 2. aparat în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. (< fr. spectromètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. – Fr. spectromètre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
spectrométru s. n. (sil. -tru), art. spectrométrul; pl. spectrométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPECTROMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea intensității liniilor spectrale. [Sil. spec-tro-me-tru] /<fr. spectrometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink