Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
SPERIÁT1 s. n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ◊ Loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiții) Sperietură (2). [Pr.: -ri-at. – Pl.: (m., în loc. vb.) sperieți] – V. speria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a