SPERIETÚRĂ, sperieturi, s. f. 1. Speriat1 (1); spaimă. ◊ Expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; speriat1 (2). [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPERIETÚRĂ s. 1. frică, speriat, (înv. și reg.) sperieciune. (A tras o ~!) 2. (MED. POP.) (pop.) spaimă, (reg.) spăimat, spăimântătură. (Suferă de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sperietúră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. sperietúrii; pl. sperietúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink