Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: sperjur (persoană) (substantiv) , sperjur (fapt; -uri) (substantiv neutru)   
SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPERJÚR s.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; jurământ fals făcut în fața justiției. // s.m. și f. Cel care jură fals sau care își calcă jurământul. [< it. spergiuro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPERJÚR, -Ă I. s. m. f. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. s. n. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPERJÚR s. (JUR.) jurământ fals, jurământ mincinos. (Condamnat pentru ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sperjúr (-ră), adj. – Care calcă un jurămînt. It. spergiuro.Der. perjur, s. n. (jurămînt fals).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sperjúr (persoană) s. m., pl. sperjúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sperjúr (jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPERJÚR1 rar Jurământ fals făcut în fața justiției. /<it. spergiuro
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPERJÚR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. rar Persoană care depune un jurământ fals sau care își încalcă jurământul. /<it. spergiuro
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)