Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: speti (verb tranzitiv) , spetit (adjectiv)   
SPETÍT, -Ă, spetiți, -te, adj. Bolnav de speteală; deșelat; (despre oameni) frânt de șale, istovit, sleit de puteri. – V. speti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPETÍT adj. deșelat, istovit, (reg.) tărnițat, (Munt. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPETÍ, spetesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din spată.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SPETÍ mă ~ésc intranz. 1) A munci din răsputeri; a se istovi. 2) (despre animale de tracțiune) A-și vătăma șalele din cauză unor eforturi excesive; a se deșela. 3) fig. A se angaja în acțiuni ce depășesc posibilitățile reale. /Din spată
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SPETÍ ~ésc tranz. A face să se spetească. /Din spată
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPETÍ vb. a deșela, a istovi, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetésc, imperf. 3 sg. speteá; conj. prez. 3 sg. și pl. speteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)