Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
SPÉȚĂ, speÈ›e, s. f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicÈ›ie. ◊ Loc. adv. ÃŽn speță = în cazul de față, în cazul dat. – Cf. germ. Spezies, fr. espèce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÉȚĂ s.f. Specie. [Pl. -țe. / cf. fr. espèce, lat. species].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPÉȚĂ s. f. 1. specie. 2. (jur.) pricină supusă spre rezolvare unui organ de jurisdicție. ♦ în ~ = în cazul dat. (< germ. Spezies)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPÉȚĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPÉȚĂ s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spéță s. f., g.-d. art. spéței; pl. spéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPÉȚĂ ~e f. 1) v. SPECIE. 2) jur. Problemă litigioasă prezentată spre soluÈ›ionare în faÈ›a unui organ judiciar. ◊ ÃŽn ~ în cazul dat. /<lat. species
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink