SPIRIDÚȘ, spiriduși, s. m. (În basme și în superstiții) D**c mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli. ♦ Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [Var.: (rar) spiritúș s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
spiridúș s. m., pl. spiridúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPIRIDÚȘ ~i m. 1) (în basme) D******r viclean și poznaș, despre care se crede că ar ajuta vrăjitorii și d****i. ◊ Cu ~i hazliu. 2) fig. Copil vioi și ghiduș. /spirit + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink