SPLENDOÁRE, splendori, s. f. Frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire); strălucire, măreție. ♦ (Concr.) Obiect, ființă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPLENDOÁRE s.f. Frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. [Cf. fr. splendeur, lat. splendor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPLENDOÁRE s. f. frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. ◊ lucru splendid. (< fr. splendeur, lat. splendor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPLENDOÁRE s. 1. v. frumusețe. 2. v. grandoare. 3. măreție, strălucire, (înv.) pohfală. (~ alaiului domnesc.) 4. v. fast. 5. fast, lux, măreție, pompă, somptuozitate, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 6. frumusețe, minunăție, minune, (pop. și fam.) mândrețe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie. (O ~ de fată.) 7. v. glorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
splendoáre s. f., g.-d. art. splendórii; (obiecte, ființe) pl. splendóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPLENDOÁRE ~óri f. 1) Frumusețe splendidă. În toată ~oarea. 2) Lucru splendid. /<fr. splendeur, lat. splendor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink